Pentru Romanu', fratele nostru, zis Albina, din Cugir, un muzicant desavarsit, un barbat puternic, un prieten de incredere, un basketballer tare, un cochil aprig si fain.
Fanfara lui Galan e mai saraca cu doi membri, Cugirul a pierdut mult din mica sa fatza artistica. Un baiat si o fetita raman fara Romanu' si despre asta trebuie sa scrie ziarele nationale.
Dar cu ce ramanem noi?
Eu raman cu basket la numaru' 4 si la numaru' 3, cu ascultat fanfara, cu poante slabe la care rad si acum, cu o beuta pe cetate vorbind despre rock n'roll, muzica balcanica si DMX in acelasi timp, cu impartirea frustrarilor tinerilor dintr-un oras nacajit, cu memoria unui om intreg care mi-a indepartat orice stereotip legat de etnii si rase, cu "ce mai fa', ba Rosto?" de-l aud si acum, cu un om care pentru mine ramane referentialul unei vieti dure dar pline de bucurie si muzica. Raman cu toate astea , dar fara Romanu'.
Prayer a lui DMX cred ca zice tot pentru prietenul nostru:
